schingiuit - explicat in DEX

schingiuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCHINGIUÍT¹ s. n. Faptul de a schingiui. – V. schingiui.

schingiuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCHINGIUÍT², -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care a fost supus la (mari) suferințe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat, scris sau reprodus incorect; deformat, schimonosit. – V. schingiui.

schingiuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*schingiuít s. n.

schingiuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCHINGIUÍT¹ s. n. Faptul de a schingiui. — V. schingiui.

schingiuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCHINGIUÍT², -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care a fost supus la (mari) suferințe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat, scris sau reprodus incorect; deformat, stâlcit. — V. schingiui.