ropotire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ROPOTÍRE,ropotiri, s. f. Faptul de a ropoti. – V. ropoti.
ropotire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ropotíre s. f., g.-d. art. ropotírii; pl. ropotíri
ropotire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ROPOTÍRE,ropotiri, s. f. Faptul de a ropoti. — V. ropoti.