ropotitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ROPOTITÓR, -OÁRE,ropotitori, -oare, adj. Care ropotește. – Ropoti + suf. -tor.
ropotitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ropotitór adj. m., pl. ropotitóri; f. sg. și pl. ropotitoáre
ropotitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ROPOTITÓR, -OÁRE,ropotitori, -oare, adj. Care ropotește. — Ropoti + suf. -tor.