ropoti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROPOTÍ, ropotésc, vb. I.
Intranz. A produce zgomote repezi și cadențate, lovind ritmic în ceva. – Din
ropot.ropoti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ropotí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ropotésc, imperf. 3
sg. ropoteá; conj. prez. 3
să ropoteáscăropotì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ropotì v. a răsuna:
pământul ropotește sub tropot de copite AL.
ropoti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROPOTÍ, ropotesc, vb. I
Intranz. A produce zgomote repezi și cadențate, lovind ritmic în ceva. — Din
ropot.