reflectător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. –
Reflecta +
suf. -ător.reflectător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reflectătór (re-flec-) adj. m.,
pl. reflectătóri; f. sg. și
pl. reflectătoárereflectător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. —
Reflecta +
suf. -
ător.