reflect - explicat in DEX

reflect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

reflect (Dicționar de neologisme, 1986)
REFLÉCT, -Ă adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet].

reflect (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet)

reflect (Dicționaru limbii românești, 1939)
*refléct și -éz, a -á v. tr. (fr. refléter [și réfléchir] și lat. refléctere). Resfrîng, arunc înapoĭ lumina saŭ coloarea [!]: oglinda reflectă lumina. Oglindesc: lacu reflectă copaciĭ. Fig. Cuget mult la un lucru: după ce am maĭ reflectat, am renunțat la plecare. V. refl. Mă răsfrîng: lumina se reflectă pe părete [!]. Mă oglindesc: sufletu se reflectă în ochĭ, plopiĭ se reflectă în apă.

reflect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reflect n. reflexiunea luminii sau a colorii: candela cu reflectul ei roz alb EM.

reflect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. — Din fr. reflet (după reflecta).