reflectare - explicat in DEX

reflectare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFLECTÁRE, reflectări, s. f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – V. reflecta.

reflectare (Dicționar de neologisme, 1986)
REFLECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaștere a lumii de către om. [< reflecta].

reflectare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFLECTÁRE s. f. acțiunea de a (se) reflecta. ◊ (arte) redare, oglindire transfigurată a realității. ◊ categorie a filosofiei care exprimă esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic. (< reflecta)

reflectare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reflectáre (re-flec-) s. f., g.-d. art. reflectắrii; pl. reflectắri

reflectare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFLECTÁRE, reflectări, s. f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. — V. reflecta.