refierbător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFIERBĂTÓR, refierbătoare, s. n. Schimbător de căldură tubular, pentru fierberea unui lichid cu ajutorul aburului. –
Refierbe +
suf. -ătorrefierbător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)refierbătór (-fier-) s. n.,
pl. refierbătoárerefierbător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFIERBĂTÓR, refierbătoare, s. n. Schimbător de căldură tubular, pentru fierberea unui lichid cu ajutorul aburului.—
Refierbe +
suf. -
ător.