referire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de
a (se) referi. ◊
Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... –
V. referi.referire (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFERÍRE s. f. faptul de a (se) referi. ♦ cu ~ la = referitor la... (< referi)
referire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)referíre s. f.,
g.-d. art. referírii; pl. referírireferire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) referi ◊
Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... —
V. referi.