referitor - explicat in DEX

referitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

referitor (Dicționar de neologisme, 1986)
REFERITÓR, -OÁRE adj. Care privește, care se reportă la ceva sau la cineva; privitor. ♦ Referitor la = în legătură cu..., privitor la... [< referi + -tor].

referitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFERITÓR, -OÁRE adj. care se referă la..., privitor la... ♦ ~ la = despre, în legătură cu... (< referi + -tor)

referitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*referitór, -oáre adj. (d. mă refer). Rar. Care se referă la ceva, relativ.

referitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
referitor a. care se referă la, relativ la.

referitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... — Referi + suf. -tor.