mucea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÚCEA s. m. art. Copil căruia îi curg mucii (
II);
p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. –
Muc +
suf. -ea.mucea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)múcea (fam.) s.m. și f., g.-d.
lui mucéa; pl.
múceamucea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mucea s. m. sg. copil, tânăr