mucarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUCÁRNIC, mucarnici, s. m. (Rar) Slujbaș care avea sarcina să aprindă și să stingă felinarele sau lumânările de pe străzi. –
Mucar +
suf. -nic.mucarnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mucárnic (rar)
s. m.,
pl. mucárnici