monoxil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOXÍL, -Ă, monoxili, -e, adj.,
s. n. (Barcă primitivă) făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – Din
fr. monoxyle.monoxil (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOXÍL, -Ă adj., s. n. (ambarcație primitivă) dintr-un trunchi scobit. (< fr.
monosyle)
monoxil (Dicționaru limbii românești, 1939)*monoxíl, -ă (vgr.
monó-xylos, d.
mónos, singur, și
xýlon, lemn). Făcut dintr´un singur lemn:
luntre monoxylă. S. n., pl.
urĭ și
e. Oraniță, cĭobacă, pirogă.
monoxil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!monoxíl1 (mo-no-/mon-o-) adj. m.,
pl. monoxíli; f. monoxílă, pl. monoxílemonoxil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!monoxíl2 (mo-no-/mon-o-)
s. n.,
pl. monoxíle