mistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj.,
subst. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism.
2. S. m. și
f. Adept al misticismului.
3. Adj. Care are un înțeles ascuns; care rămâne neînțeles; inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊
Testament mistic = testament secret.
4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (
1);
p. ext. misticism. – Din
fr. mystique.