mistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj.,
subst. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism.
2. S. m. și
f. Adept al misticismului.
3. Adj. Care are un înțeles ascuns; care rămâne neînțeles; inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊
Testament mistic = testament secret.
4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (
1);
p. ext. misticism. – Din
fr. mystique.mistic (Dicționar de neologisme, 1986)MÍSTIC, -Ă adj. 1. Stăpânit de misticism.
2. Ascuns, neștiut, tainic. //
s.m. și f. Adept al misticismului. [Cf. fr.
mystique, lat.
mysticus – ascuns].
mistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÍSTIC, -Ă I.
adj. 1. stăpânit de misticism. 2. ascuns, neștiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism. (< fr.
mystique, gr.
mystikos)
mistic (Dicționaru limbii românești, 1939)*místic, -ă adj. (vgr.
mystikós). Figurat, alegoric:
scara mistică a sfîntuluĭ Ion. Relativ la misticizm [!]:
scriitoriĭ misticĭ. Dedat misticizmuluĭ, visător, contemplativ și tăcut:
caracter mistic. Subst. Persoană dedată misticizmuluĭ. Adv. În mod mistic.
mistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj.,
s. m.,
s. f. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism.
2. S. m. și
f. Adept al misticismului.
3. Adj. Irațional sau inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊
Testament mistic = testament secret. – Din
fr. mystique.mistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)místic adj. m.,
s. m.,
pl. místici; adj. f.,
s. f. místică, pl. místicemistic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mistic a.
1. alegoric:
sensul mistic al sfintei Scripturi; 2. care rafinează asupra materiilor religiunii:
scriitor mistic; 3. plin de mister:
a misticei religii ’ntunecoase cete EM. ║ m. cel cufundat în misticitate.