jurist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și
f. Specialist în științele juridice. ◊ (
Înv.) Student(ă) în drept. – Din
fr. juriste, lat. jurista.jurist (Dicționar de neologisme, 1986)JURÍST s.m. Specialist în drept; persoană care practică această profesiune. [< fr.
juriste].
jurist (Marele dicționar de neologisme, 2000)JURÍST, -Ă s. m. f. specialist în științe juridice. (< fr.
juriste, lat.
jurista)
jurist (Dicționaru limbii românești, 1939)* juríst m. (mlat.
jurista, d.
jus, juris, drept, dreptate). Acela care știe dreptu.
jurist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)juríst s. m.,
pl. juríștijurist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jurist m. cel ce scrie asupra materiilor de drept.
jurist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JURÍST, -Ă, juriști, -ste, s. m. și
f. Specialist în științele juridice. ♦ (
înv.) Student în drept. — Din
fr. juriste, lat. jurista.