jurisprudență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu;
spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu.
2. Știința dreptului. – Din
fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia.