jurizare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jurizáre s. f., g.-d. art. jurizắrii; pl. jurizắri
jurizare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JURIZÁRE,jurizări, s. f. Acțiunea de a juriza și rezultatul ei. – V. juriza.