ilariant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILARIÁNT, -Ă, ilarianți, -te, adj. 1. Care stârnește râsul (general); hazliu, ilar.
2. (În sintagma)
Gaz ilariant = protoxid de azot, folosit ca anestezic general. [
Pr.:
-ri-ant. –
Var.:
hilariánt, -ă adj.] – Din
fr. hilarant (influențat de
ilaritate).
Cf. lat. hilarans, -ntis.ilariant (Dicționar de neologisme, 1986)ILARIÁNT, -Ă adj. Care provoacă râsul; hazliu; ilar. [Pron.
ri-ant. / cf. fr.
hilarant].
ilariant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILARIÁNT, -Ă adj. care provoacă râsul general; hazliu; ilar, ridicol. ♦ gaz ~ = gaz incolor, cu gust dulceag, anestezic general; protoxid de azot. (< fr.
hilariant)
ilariant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ilariánt (gaz ~) (-ri-ant) adj. m.ilariant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILARIÁNT, -Ă, ilarianți, -te, adj. 1. Care stârnește râsul (general); hazliu, ilar.
2. (În sintagma)
Gaz ilariant = protoxid de azot, folosit ca anestezic general. [
Pr.:
-ri-ant. —
Var.:
hilariánt, -ă adj.] — Din
fr. hilarant (influențat de
ilaritate).
Cf. lat. hilarans, -ntis.