ikebana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IKEBÁNA, ikebane, s. f. Tehnică artistică de aranjare a florilor (în vase) după anumite principii;
p. ext. aranjament al florilor după această tehnică. – Din
fr. ikébana, engl. ikebana.ikebana (Dicționar de neologisme, 1986)IKEBÁNA s.f. Cea mai veche formă a artei japoneze de a aranja florile. [< fr., it., engl.
ikebana – cuvânt japonez].
ikebana (Marele dicționar de neologisme, 2000)IKEBÁNA s. f. artă japoneză de aranjare a florilor. (< fr.
ikébana, engl.
ikebana)
ikebana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ikebána s. f., g.-.
art. ikebánei, pl. ikebáneikebana (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IKEBANA (
cuv. japonez „flori care trăiesc”)
subst. Artă japoneză de aranjare a florilor, care se fixează într-un suport (perie metalică, grilaj ceramic, pământ umed, burete etc.) pentru a avea o poziție stabilă. Este răspândită azi în toată lumea. Inspirată din simbolul trecerii timpului, reprezentat astfel:
trecutul prin flori complet înflorite, frunze sau ramuri uscate;
prezentul prin flori întredeschise, frunze în plină creștere sau ramuri verzi;
viitorul prin boboci, ramuri și frunze tinere. Caracteristica
i. este tridirecționalitatea elementelor utilizate, simbolizând
cerul (ramura primară, care trebuie să depășească o dată și jumătate înălțimea vasului),
omul (ramura secundară sau laterală, care are 3/4 din ramura primară) și
pământul (ramura terțiară, având 3/4 din cea secundară). La realizarea armoniei generale, vasul are și el un rol important. Arata
i. impresionează prin perfecta armonie, fidelă naturii.
ikebana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IKEBÁNA, ikebane, s. f. Tehnică artistică de aranjare a florilor (în vase) după anumite principii;
p. ext. aranjament al florilor după această tehnică. — Din
fr. ikébana, engl. ikebana.