ilaritate - explicat in DEX

ilaritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ILARITÁTE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: hilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis.

ilaritate (Dicționar de neologisme, 1986)
ILARITÁTE s.f. Râs general, veselie comună provocată de ceva amuzant, caraghios. [Cf. fr. hilarité, lat. hilaritas].

ilaritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ILARITÁTE s. f. explozie generală de râs, veselie comună provocată de ceva caraghios, ridicol. (< fr. hilarité, lat. hilaritas)

ilaritate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ilaritáte f. (lat. hiláritas, -átis, d. hilarus și hilaris, vesel, d. vgr. ῾ilarós). Veselie, rîs: vorba luĭ a provocat mare ilaritate.

ilaritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ilaritáte v. hilaritáte

ilaritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ilaritate f. veselie neașteptată.

ilaritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ILARITÁTE s. f. v. hilaritate.