ilativ - explicat in DEX

ilativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Franțuzism) Conclusiv. – Din fr. illatif.

ilativ (Dicționar de neologisme, 1986)
ILATÍV, -Ă adj. Care conchide, conclusiv. // s.n. Caz care, în anumite limbi, arată tendința către un loc. [< fr. illatif, lat. illativus].

ilativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ILATÍV, -Ă adj., s. n. (caz) care, în anumite limbi, exprimă pătrunderea într-un loc; concluziv. (< fr. illatif, lat. illativus)

ilativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!ilatív s. n., pl. ilatíve

ilativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. — Din fr. illatif.