etiola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETIOLÁ, etiolez, vb. I.
Tranz. A da naștere unei etiolări. [
Pr.:
-ti-o-] – Din
fr. étioler.etiola (Dicționar de neologisme, 1986)ETIOLÁ vb. I. tr. (
Biol.) A produce o etiolare. [Pron.
-ti-o-. / < fr.
etioler].
etiola (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETIOLÁ vb. tr. a produce o etiolare. (< fr.
étioler)
etiola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etiolá (a ~) (-ti-o-) vb.,
ind. prez. 3
etioleázăetiola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETIOLÁ, etiolez, vb. I.
Tranz. A da naștere unei etiolări. [
Pr.: -
ti-o-] — Din
fr. étioler.