etiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele bolilor și factorii care influențează apariția diverselor boli. [
Pr.:
-ti-o] – Din
fr. étiologie.etiologie (Dicționar de neologisme, 1986)ETIOLOGÍE s.f. 1. Studiu asupra cauzelor lucrurilor.
2. Ramură a medicinii care se ocupă de cauzele bolilor. [Gen.
-iei. / < fr.
étiologie, cf. gr.
aitia – cauză,
logos – studiu].
etiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETIOLOGÍE s. f. 1. studiu al cauzelor lucrurilor. 2. ramură a medicinei care studiază cauzele bolilor. (< fr.
étiologie, gr.
aitiologia)
etiologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*etiologíe f. (vgr.
aitiología, d.
aitía, cauză, și
-logie).
Filoz. Cauzalitate, cercetarea cauzelor lucrurilor.
Med. Știința cauzelor boalelor [!].
etiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etiologíe (ramură a medicinei)
(-ti-o-) s. f.,
art. etiología, g.-d. etiologíi, art. etiologíeietiologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)etiologie f. partea medicinei care tratează despre cauzele boalelor.
etiologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază cauzele și factorii care determină apariția diverselor boli. [
Pr.:
-ti-o-] — Din
fr. étiologie.