divinație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIVINÁȚIE, divinații, s. f. (
Livr.) Dar, putere a unor persoane de a desluși și lucruri ascunse, neștiute și mai ales viitorul. [
Var.: (
înv.)
devináție s. f.] – Din
fr. divination, lat. divinatio, -onis.