divinator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIVINATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care are facultatea de a divina. (< fr. divinateur, lat. divinator)
divinator (Dicționaru limbii românești, 1939)
* divinatór, -oáre adj. și s. (lat. divinator). Rar. Gîcitor.
divinator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
divinator a. care prevede, pătrunzător: spirit divinator.