disimilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISIMILÁRE, disimilări, s. f. (
Fon.) Faptul de
a se disimila; disimilație. –
V. disimila.disimilare (Dicționar de neologisme, 1986)DISIMILÁRE s.f. Acțiunea de a disimila; disimilație. [<
disimila].
disimilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disimiláre (modificare a unui sunet)
s. f.,
g.-d. art. disimilắrii; pl. disimilắridisimilare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISIMILÁRE, disimilări, s. f. (
Fon.) Faptul de
a se disimila; disimilație. —
V. disimila.