cabală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CABÁLĂ, (
2)
cabale, s. f. 1. Interpretare ebraică ezoterică și simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare.
2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din
fr. cabale, germ. Kabale.cabală (Dicționar de neologisme, 1986)CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (
Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V.
magie,
spiritism.
2. (
Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr.
cabale, germ.
Kabale, ebr.
qabbalah – tradiție].
cabală (Marele dicționar de neologisme, 2000)CABÁLĂ s. f. 1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație. (< fr.
cabale, germ.
Kabale)
cabală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Doctrină mistico-religioasă ebraică, bazată pe interpretarea Vechiului Testament.
2. Fig. Uneltire, intrigă. –
Fr. cabale.cabală (Dicționaru limbii românești, 1939)*cabálă f., pl.
e (fr.
cabale, it.
cábala, d. ebr.
kabbalas, tradițiune). La Jidanĭ, interpretarea mistică a vechĭuluĭ testament. Pretinsă știință de a comunica cu spiritele morților. Intrigă, complot. În Francia, trupă de oamenĭ tocmițĭ să aplaude o piesă în teatru.
cabală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cabálă s. f.,
g.-d. art. cabálei; (intrigi)
pl. cabálecabală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cabală f.
1. tradițiune ebraică despre interpretarea mistică și alegorică a Vechiului Testament;
2. pretinsă știință de a comunica cu spiritele;
3. complot;
4. cei ce complotează.
cabală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CABÁLĂ, (
2)
cabale, s. f. 1. Tradiție religioasă ebraică, bazată pe interpretarea ezoterică și simbolică a Vechiului Testament; știință ocultă de a comunica cu lumea exterioară.
2. Fig. Uneltire, intrigă. — Din
fr. cabale, germ. Kabale.