ca (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)Ca, simbol chimic pentru
Calciu.ca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CA2 conj. (Urmat, cu sau fără intercalări, de „să”) Introduce subordonate cu predicatul la conjunctiv. –
Lat. qu[i]a.ca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CA2 conj. (Urmat, cu sau fără intercalări, de „să”, introduce o propoziție subordonată cu predicatul la conjunctiv)
1. (Introduce o propoziție finală)
Dacă ți-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac (ISPIRESCU).
2. (Introduce o propoziție consecutivă)
Auzi, dar cine-i el, păgânul Ca să-mi sărute fete-n drum? (COȘBUC).
3. (Introduce o propoziție subiectivă)
Ca să trecem prin pădure e peste poate (ISPIRESCU).
4. (Introduce o propoziție atributivă)
Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăiți (EMINESCU).
5. (Introduce o propoziție completivă directă)
Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs (EMINESCU).
6. (Introduce o propoziție completivă indirectă)
Mă tem ca nu cumva să mă cheme. 7. (Introduce o propoziție predicativă)
Angajamentul nostru este ca până mâine să terminăm lucrarea. –
Lat. qu[i]
a.ca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ca1 (la fel ca) adv.
(îi vorbesc lui ~ ei)ca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)c-a (tempo rapid) conjcț. + vb. aux.
(cred c-a venit)ca (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ca conj. exprimă:
1. o comparațiune:
alb ca zăpadă; 2. o aproximațiune:
copil ca de patru ani; 3. o relațiune de asemănare între două idei:
mai dulce ca mierea; 4. cel mai înalt grad de intensitate (după un comparativ adverbial):
ca mai bine, cât (se poate) mai bine,
ca mai ba, nicidecum;
5. scopul sau finalitatea (înaintea unui conjunctiv): mâncăm, ca să trăim.
[Lat. QUAM].ca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CA2 conj. (Urmat, cu sau fără intercalări, de „să”) Introduce subordonate cu predicatul la conjunctiv. —
Lat. qu[i]a.ca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ca adv. –
1. La fel cu, cum(e), precum(e) (exprimă o egalitate sau o asemănare). –
2. La fel cu, asemenea (exprimă o comparație al cărui al doilea termen este ipotetic sau ireal; mai ales în forma compusă
ca și). –
3. În felul (exprimă o comparație retorică a obiectului în sine, pentru a sublinia că este vorba de ceva cu totul normal):
ca pe el, toate ca toate. –
4. Cît (introduce al doilea termen al unei comparații). –
5. Așa cum, precum (introduce o enumerare). –
6. Aproximativ, aproape, cam (mai ales în forma compusă
ca la). –
7. În calitate de, în loc de, în chip de. –
8. În sfîrșit, o dată (în forma compusă folosită popular
ci ca sau
ci ca mai). –
Mr.,
megl.,
istr. ca. Lat. quam (Pușcariu 243; REW 6928; Candrea-Dens., 203; DAR);
cf. cam, și
prov. qua(n), sp. cuan, port. quão. Odinioară a avut sensul de „aproximativ” (6), care astăzi este propriu lui
cam; s-a separat de acest cuvînt, cu care este de fapt identic într-o epocă relativ recentă. Cu funcție prepozițională se construiește cu
acuz.:
ca mine (sau
ca pe mine, cînd primul termen al comparației este în
acuz.). Așa cum
ca introduce comparații nominale, formele compuse
ca și, ca și cum, ca și cînd introduc comparații verbale și par a fi formații interne ale
rom.; totuși, Philippide,
Principii, 84 și Pascu, I, 59, derivă pe
ca și din
lat. quasi.ca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CA3 interj. (
Reg.) Ia! ei!
Ci ca ho... voinice, prea o iei repede! (DELAVRANCEA). –
Lat. quam.ca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ca4 (ca și, decât, în calitate de)
prep. (la fel de bun ~
tine / ~
tine de bun, mai bun ~ tine, a aduce ~ martor)