c - explicat in DEX

c
C (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 100, în sistemul roman de scriere a numerelor.

c (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
c¹ (literă) [cit. ce / ci] s. m. / s. n., pl. c / c-uri

c (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
c² (sunet) [cit. cî] s. m., pl. c

c (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ºC (METR.) Simbol pentru gradul Celsius.

c (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
c 1. (METR.) Simbol pentru elementul de compunere centi-. 2. (FIZ.) Simbol pentru viteza luminii.

c (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
C’EST À PRENDRE OU À LAISSER (fr.) ori iei, ori te lipsești – Modalitate de a propune un lucru care trebuie acceptat ca atare ori respins.

c (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
C s. m. invar. A cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală surdă (2) în grupurile ce, ci, oclusivă palatală (2) surdă în grupurile che, chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții). [Pr.: ce].

c (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
C s. m. invar. 1. A cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (semiclusivă prepalatală surdă în grupurile ce, ci, oclusivă palatală în grupurile che, chi și oclusivă velară surdă în celelalte poziții). 2. (MUZ.) a) Notație literală pentru sunetul do; b) Semn de măsură de 4 timpi și, respectiv (în forma ¢), de 2 timpi. 3. Cifră romană cu valoarea de 100. 4. (METR.) Simbol pentru coulumb. 5. Simbol chimic pentru carbon. 6. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor complexe. 7. (INFORM.) Limbaj de programare situat între limbajele de asamblare și limbajele de nivel înalt, orientate către aplicație.

c (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
C s. m. invar. A patra^[1] literă a alfabetului, numită „ce”, și sunetul corespunzător.

c (Dicționaru limbii românești, 1939)
c m. A treĭa literă a alfabetuluĭ latin. O cifră romană care înseamnă „100”. – Litera c la Romanĭ se pronunța numaĭ k, precum, kinghere (nu cingere, ca pe rom. încingere). Pe la sfîrșitu imperĭuluĭ roman, a´nceput să se pronunțe c înainte de e și i, corelativ cu g.