cabalin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CABALÍN, -Ă, cabalini, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. Denumire științifică generică dată cailor.
2. Adj. Care aparține cailor, privitor la cai; cavalin.
Rasă cabalină. – Din
lat. caballinus.cabalin (Dicționar de neologisme, 1986)CABALÍN, -Ă adj. Referitor la cal. //
s.f.pl. Familie de mamifere din care face parte calul; (
la sg.) animal din această familie. [După fr.
chevalin < lat.
caballus – cal].
cabalin (Marele dicționar de neologisme, 2000)CABALÍN, -Ă I.
adj. referitor la cal. II. s. f. pl. familie de mamifere: caii. (< lat.
caballinus)
cabalin (Dicționaru limbii românești, 1939)*cabalín, -ă adj. (lat.
caballínus, d.
caballus, cal). Relativ la caĭ, de cal, căĭesc:
rasa cabalină. – Și
cavalin (după it.
cavallino).
cabalin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cabalín adj. m.,
pl. cabalíni; f. cabalínă, pl. cabalínecabalin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CABALÍN, -Ă, cabalini, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. (La
pl.) Familie de animale domestice din care face parte calul; (și la
sg.) animal din această familie.
2. Adj. Care aparține cailor, privitor la cai; cavalin.
Rasă cabalină. —
Din lat. caballinus.