arnăuțesc - explicat in DEX

arnăuțesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -esc.

arnăuțesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj. De arnăut². – Din arnăut² + suf. -esc.

arnăuțesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
arnăuțésc, -eáscă adj. De Arnăuțĭ. S. f. O horă populară introdusă de Arnăuțĭ.

arnăuțesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arnăuțésc (-nă-u-) adj. m., f. arnăuțeáscă; pl. m. și f. arnăuțéști

arnăuțesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arnăuțesc a. de arnăut: cete arnăuțești, poteră arnăuțească.

arnăuțesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia, jucat în trecut de arnăuți; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] — Arnăut + suf. -esc.