armurier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARMURIÉR, armurieri, s. m. Persoană care fabrică, repară sau vinde arme (de foc). ♦ Persoană însărcinată în trecut cu păstrarea și cu întreținerea armamentului într-o unitate militară. [
Pr.:
-ri-er] – Din
fr. armurier.armurier (Dicționar de neologisme, 1986)ARMURIÉR s.m. Cel ce fabrică, repară sau vinde arme de foc. [Pron.
-ri-er. / < fr.
armurier].
armurier (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARMURIÉR s. m. cel care fabrică, repară sau vinde arme (de foc). ◊ (maistru militar) specialist în verificarea și repararea armamentului. (< fr.
armurier)
armurier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARMURIÉR, armurieri, s. m. Persoană care fabrică, repară sau vinde arme de foc. ♦ (
Înv.) Persoană însărcinată cu păstrarea și întreținerea armamentului într-o unitate militară. [
Pr.:
-ri-er] –
Fr. armurier.armurier (Dicționaru limbii românești, 1939)*armurier m. (fr.
armurier). Fabricant saŭ vînzător de arme.
armurier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)armuriér (-ri-er) s. m.,
pl. armuriériarmurier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)armurier m. fabricant sau neguțător de arme.
armurier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARMURIÉR, armurieri, s. m. Persoană care fabrică, repară sau vinde arme (de foc). ♦ Persoană însărcinată în trecut cu păstrarea și cu întreținerea armamentului într-o unitate militară. [
Pr.:
-ri-er] — Din
fr. armurier.