arnăut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARNĂÚT, arnăuți, s. m. 1. Soldat mercenar (de origine albaneză) angajat în garda domnească din țările române;
p. ext. servitor înarmat, angajat de boieri mai ales pentru paza personală.
2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț, de culoare galbenă-deschisă. ◊ (Adjectival)
Grâu arnăut. – Din
tc. arnavud.