armurar (Dicționaru limbii românești, 1939)armurár n. (d.
arm, armurĭ). Dalac (
pústula maligna). S. m. Un fel de scaĭ (
cárdus marianus) întrebuințat de popor contra boaleĭ cu acelașĭ nume. – Boala se maĭ numește și
armurare (f.) și
armurăriță (f.), pl.
e.