arbora - explicat in DEX

arbora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARBORÁ, arborez vb. I. Tranz. 1. A înălța un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave. 3. Fig. A se comporta sau a se îmbrăca cu ostentație. – Din fr. arborer.

arbora (Dicționar de neologisme, 1986)
ARBORÁ vb. I. tr. 1. A ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. A monta catargele la bordul unei nave. 3. (Fig.) A afișa ostentativ o ținută, o atitudine etc. [< fr. arborer].

arbora (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARBORÁ vb. tr. 1. a ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. a instala catargele la bordul unei nave. 3. (fig.) a afișa ostentativ o ținută, o atitudine. (< fr. arborer, it. arborare)

arbora (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARBORÁ, arborez vb. I. Tranz. 1. A ridica sus, în văzul tuturor, a înălța (un drapel etc.). 2. Fig. (Franțuzism) A afișa cu ostentație o ținută, o atitudine etc. – Fr. arborer.

arbora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arborá (a ~) vb., ind. prez. 3 arboreáză

arborà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arborà v. a înălța, a desfășura (un stindard).

arbora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARBORÁ, arborez, vb. I. Tranz. 1. A înălța un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave. 3. Fig. A se comporta sau a se îmbrăca cu ostentație. — Din fr. arborer.