arborare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARBORÁRE, arborări, s. f. Acțiunea de
a arbora. –
V. arbora.arborare (Dicționar de neologisme, 1986)ARBORÁRE s.f. Acțiunea de a arbora și rezultatul ei. [<
arbora].
arborare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARBORÁRE, arborări, s. f. Acțiunea de
a arbora. —
V. arbora.