aprioritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRIORITÁTE s. f. Caracter aprioric. [
Pr.:
-pri-o-] – Din
fr. apriorité.aprioritate (Dicționar de neologisme, 1986)APRIORITÁTE s.f. Caracter aprioric. [Cf. fr.
apriorité].
aprioritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)APRIORITÁTE s. f. caracter aprioric. (< fr.
apriorité)
aprioritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRIORITÁTE s. f. Caracter aprioric. [
Pr.:
-pri-o-] — Din
fr. apriorité.