apriorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRIORÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia ar exista cunoștințe apriorice. [
Pr.:
-pri-o-] – Din
germ. Apriorismus, fr. apriorisme.apriorism (Dicționar de neologisme, 1986)APRIORÍSM s.n. (
În filozofia lui Kant și a discipolilor lui) Concepție falsă, idealistă, care consideră spațiul, timpul, cauzalitatea etc. nu ca proprietăți ale naturii obiective reflectate în conștiință, ci ca noțiuni apriorice. [Pron.
-pri-o-. / cf. germ.
Apriorismus, fr.
apriorisme].
apriorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)APRIORÍSM s. n. concepție filozofică idealistă care consideră cunoașterea esenței lucrurilor anterioară experienței omului. (< fr.
apriorisme)
apriorism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APRIORÍSM s. n. (La Kant și la discipolii lui) Concepție falsă, idealistă, care consideră timpul, spațiul, cauzalitatea etc. nu ca pe niște forme ale existenței reflectate în simțuri prin experiență, ci ca forme înnăscute ale conștiinței, anterioare experienței și independente de ea. [
Pr.:
-pri-o-] –
Germ. Apriorismus.apriorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apriorísm (a-pri-o-) s. n.apriorism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRIORÍSM s. n. Concepție opusă empirismului, care afirmă existența ideilor înnăscute și caracterul independent de experiență al cunoașterii. [
Pr.:
-pri-o-] — Din
germ. Apriorismus, fr. apriorisme.