aprinzător - explicat in DEX

aprinzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APRINZĂTÓR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care produce aprinderea unui combustibil, a fitilului unei încărcături explozive, reaprinderea unei lămpi de siguranță din mine etc. – Aprinde + suf. -ător.

aprinzător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APRINZĂTÓR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care provoacă aprinderea fitilului unei încărcături explozive prin izbire sau prin frecare. – Din aprinz (prez. ind. al lui aprinde) + suf. -ător.

aprinzător (Dicționaru limbii românești, 1939)
aprinzătór, -oáre adj. Care aprinde. S. f., pl. orĭ. Mașină de aprins (cum e, de ex., cutiuța saŭ altă formă de aparat de aprins țigările îld. chibrit). S. n., pl. oare. Parte de mașină saŭ instrument care produce foc (cum e chear [!] chibritu).

aprinzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aprinzătór (dispozitiv) (a-prin-) s. n., pl. aprinzătoáre

aprinzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aprinzător m. cel ce aprinde lămpile.

aprinzător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APRINZĂTÓR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care produce aprinderea unui combustibil, a fitilului unei încărcături explozive, reaprinderea unei lămpi de siguranță din mine etc. [Var.: aprinzătoáre s. f.] — Aprinde + suf. -ător.