ambiguitate - explicat in DEX

ambiguitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. (Livr.) 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. (Concr.) Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă; amfibolie. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, -atis.

ambiguitate (Dicționar de neologisme, 1986)
AMBIGUITÁTE s.f. Situație echivocă, ambiguă; echivoc; (concr.) expresie ambiguă, echivocă. [Pl. -tăți. / cf. lat. ambiguitas, fr. ambiguïté].

ambiguitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMBIGUITÁTE s. f. însușirea de a fi ambiguu; (concr.) cuvânt, expresie ambiguă; amfibolie. (< fr. ambiguité, lat. ambiguitas)

ambiguitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. 1. Lipsă de precizie. 2. (Concr.) Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă. [Pr.: -gu-i-] – Fr. ambiguïté (lat. lit. ambiguitas, -atis).

ambiguitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ambiguitáte f. (lat. ambigúitas, -átis). Proprietatea lucruluĭ ambiguŭ.

ambiguitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ambiguitáte (-gu-i-) s. f., g.-d. art. ambiguitắții; (exprimări) pl. ambiguitắți

ambiguitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ambiguitate f. defectul lucrului ambiguu.

ambiguitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. (Concr.) Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă; amfibolie. [Pr.: -gu-i-] — Din fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, -atis.