ambiguiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A face să devină ambiguu. [
Pr.:
-gu-i-] –
Ambiguu +
suf. -iza.ambiguiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBIGUIZÁ vb. tr. a da un caracter ambiguu. (< ambiguu + -iza)
ambiguiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ambiguizá (a ~) (-gu-i-) vb.,
ind. prez. 3
ambiguizeázăambiguiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I.
Tranz. A face să devină ambiguu. [
Pr.:
-gu-i-] –
Ambiguu +
suf. -iza.