ambient - explicat in DEX

ambient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMBIÉNT, ambiente, s. n. (Franțuzism) Ambianță. [Pr.: -bi-ent] – Din fr. ambient.

ambient (Dicționar de neologisme, 1986)
AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens].

ambient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ambiént (-bi-ent) s. n., pl. ambiénturi

ambient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMBIÉNT s. n. mediu înconjurător. (< engl., fr. ambient, it. ambiente)

ambient (Dicționaru limbii românești, 1939)
ambient, -ă adj. (lat. ámbiens, -éntis; fr. ambiant). Înconjurător: mediu, aeru ambient. Lumea ambientă. S. n., pl. e. Mediu înconjurător.

ambient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMBIÉNT, ambienturi, s. n. Ambianță. [Pr.: -bi-ent. — Pl. și: ambiente] — Din fr. ambiant¹.