ambigen - explicat in DEX

ambigen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”.

ambigen (Dicționar de neologisme, 1986)
AMBIGÉN, -Ă adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba română. [< lat. ambigenus].

ambigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ambigén² s. n.

ambigen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMBIGÉN, -Ă adj. 1. gen ~ = genul neutru. 2. cu stamine și pistile în aceeași floare; monoclin, bisexuat. (< lat. ambigenus)

ambigen (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; impr., în expr.) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. – Lat. lit. ambigenus.

ambigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ambigén¹ adj. m., pl. ambigéni; f. ambigénă, pl. ambigéne

ambigen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. — Din lat. ambigenus „corcit”.