afonie - explicat in DEX

afonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie.

afonie (Dicționar de neologisme, 1986)
AFONÍE s.f. 1. Pierdere patologică a glasului. 2. (Fig.) Răgușeală. [< fr. aphonie, cf. gr. aphonia].

afonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFONÍE s. f. 1. pierdere patologică a vocii. 2. (fig.) răgușeală. (< fr. aphonie)

afonie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFONÍE s. f. (Rar) Boală care constă în pierderea glasului. – Fr. aphonie.

afonie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*afoníe f. (vgr. aphonía). Lipsă de voce.

afonie
afoníe s.f. (med.) Pierdere a vocii, completă sau parțială, din cauza lezării laringelui, a paraliziei nervilor recurenți, a unei leziuni centrale sau organice (în paranoia, isterie sau în cazul spasmelor musculare laringiene). ♦ Fig. Răgușeală. • g.-d. -iei. /<fr. aphonie; cf. gr. άφωνία „muțenie“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

afonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afoníe s. f., art. afonía, g.-d. afoníi, art. afoníei

afonie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afonie f. Med. pierderea vocii.

afonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. — Din fr. aphonie.