aforism - explicat in DEX

aforism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus.

aforism (Dicționar de neologisme, 1986)
AFORÍSM s.n. 1. Judecată care redă într-o formă concisă o părere cu privire la viață; sentință, maximă, cugetare. 2. Enunț care sugerează un adevăr teoretic. [< fr. aphorisme, cf. gr. aphorismos – definiție].

aforism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFORÍSM s. n. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă și expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentință. (< fr. aphorisme, gr. aphorismos)

aforism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFORÍSM, aforisme, s. n. Maximă, sentință, cugetare. – Fr. aphorisme (lat. lit. aphorismus).

aforism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aforísm s. n., pl. aforísme

aforism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aforism n. sentență sau maximă scurtă și plină de noimă (s’a zis mai întâi de Aforismele lui Hippocrate): vorbește ’n aforisme ca un filozof grec AL.

aforism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. — Din fr. aphorisme, lat. aphorismus.