abordare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de
a aborda. –
V. aborda.abordare (Dicționar de neologisme, 1986)ABORDÁRE s.f. Acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj. [<
aborda].
abordare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de
a aborda.abordare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abordáre s. f.,
g.-d. art. abordắrii; pl. abordắriabordare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de
a aborda. — V.
aborda.