aborigen - explicat in DEX



aborigen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

aborigen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
aborigén, -ă adj., s.m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)

aborigen (Dicționar de neologisme, 1986)
ABORIGÉN, -Ă adj. (Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [< fr. aborigène, cf. lat. aborigines < ab origine – de la început].

aborigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aborigén (a-bo-) adj. m., s. m., pl. aborigéni; adj. f., s. f. aborigénă, pl. aborigéne

aborigen (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. – Fr. aborigène (lat. lit. aborigines).

aborigen (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aborigén, -ă s. și adj. (fr. aborigène, d. lat. aborigines, originarĭ, indigenĭ). Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi aborigin.

aborigen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aborigen a. originar din acea țară: plantă aborigenă. ║ m. pl. aborigeni, populațiune primitivă a unei țări.

aborigen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indi­gen. — Din fr. aborigène.