abordaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABORDÁJ, abordaje, s. n. 1. Asalt, atac al unei nave (de către altă navă).
2. Ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol. – Din
fr. abordage.abordaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)abordáj s. n.
1. abordare (I, 1).
2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei. (< fr.
abordage, it.
abbordaggio)
abordaj (Dicționar de neologisme, 1986)ABORDÁJ s.n. 1. Ciocnire accidentală între două nave.
2. Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei. [Cf. fr.
abordage, it.
abbordagio].
abordaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABORDÁJ, abordaje, s. n. 1. Luare cu asalt, atacare a unei nave (de către o altă navă).
2. Ciocnire între două nave sau aeronave, ori între o navă sau o aeronavă și un obstacol. –
Fr. abordage.abordaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*abordáj n., pl.
e (fr.
abordage). Asalt [!] unei năvi inimice [!]. Ciocnire de vapoare.
abordaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abordáj s. n.,
pl. abordájeabordaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABORDÁJ, abordaje, s. n. 1. Asalt, atac al unei nave (de către o altă navă).
2. Ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol. — Din
fr. abordage.