abordabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABORDÁBIL, -Ă, abordabili, -e, adj. Care poate fi abordat;
p. ext. accesibil. – Din
fr. abordable.abordabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)abordábil, -ă adj. care poate fi abordat; accesibil. (< fr.
abordable)
abordabil (Dicționar de neologisme, 1986)ABORDÁBIL, -Ă adj. Care poate fi abordat; accesibil. [Cf. fr.
abordable, it.
abbordabile].
abordabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABORDÁBIL, -Ă, abordabili, -e, adj. Care poate fi abordat; accesibil. – După
fr. abordable.abordabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*abordábil, -ă adj. (fr.
abordable). Accesibil, de care poțĭ apropia.
abordabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abordábil adj. m.,
pl. abordábili; f. abordábilă, pl. abordábileabordabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abordabil a.
1. ce se poate aborda:
coastă abordabilă; 2. fig. lesne de apropiat:
om abordabil.abordabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABORDÁBIL, -Ă, abordabili, -e, adj. Care poate fi abordat;
p. ext. accesibil. — Din
fr. abordable.